9 definiţii pentru abilitate :



ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.

ABILITÁTE s. v. îndemânare.

ABILITÁTE s. v. delegaţie, împuternicire, mandat, procură.

Abilitate ≠ inabilitate, stângăcie

abilitáte s. f., g.-d. art. abilităţii; (şmecherii) pl. abilităţi

ABILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter abil; capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dibăcie; îndemânare; măiestrie; pricepere. 2) mai ales la pl. Manifestare abilă; lucru sau act făcut cu ingeniozitate şi fineţe. [G.-D. abilităţii] /<fr. habilité, lat. habilitas, ~atis

ABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusinţă; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas].

abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) şiretlicuri. (< fr. habilité, lat. habilitas)

abilitát adj. m., pl. abilitáţi; f. sg. abilitátă, pl. abilitáte


Powered by Rimeaza.org