8 definiţii pentru abjudecare :
ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – V. abjudeca.
abjudecáre s. f. → judecare
ABJUDECÁRE s.f. Acţiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentinţă judecătorească. [< abjudeca].
ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.
abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. şi pl. abjúdecă
A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentinţă judecătorească. [< lat. abiudicare].
abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească. (< lat. abiudicare)
Powered by Rimeaza.org