6 definiţii pentru ablatiune :



ABLAŢIÚNE, ablaţiuni, s.f. 1. Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

ABLAŢIÚNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)

ablaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. ablaţiúnii; pl. ablaţiúni

ABLAŢIÚN//E ~i f. 1) Intervenţie chirurgicală prin care se îndepărtează un organ, un membru sau un ţesut bolnav. 2) Îndepărtare (prin acţiunea apelor, a vântului etc.) a materialului rezultat în urma dezagregării solului, a rocilor. 3) Reducere a masei unui gheţar, prin topire sau evaporare. [G.-D. ablaţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. ablatio, ~onis, fr. ablation

ABLAŢIÚNE s.f. 1. Operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parţial un organ, un ţesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acţiunea apei, a vântului, a gheţarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui gheţar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă. [Var. ablaţie s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].

ablaţiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă. (< fr. ablation, lat. ablatio)


Powered by Rimeaza.org