9 definiţii pentru abona :



ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. şi pl. aboneáză

A ABON//Á ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner

A SE ABON//Á mă ~éz intranz. A-şi face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner

aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-şi face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret şi periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s.n.; abonat s.m.

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) face un abonament la o publicaţie etc. [< fr. abonner].

aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

abona, abonez v.r. (deţ.) a se înscrie la rând la fumatul unei ţigări (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)


Powered by Rimeaza.org