15 definiţii pentru abonat :
ABONÁT, -Ă, abonaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.
ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.
abonát s. m., adj. m., pl. abonáţi; f. sg. abonátă, pl. abonáte
ABONÁ//T ~ţi m. Persoana care beneficiază de un abonament. /v. a abona
ABONÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituţie fără obligaţii. [< abona].
abonát, -ă adj., s.m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.
ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)
aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. şi pl. aboneáză
A ABON//Á ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner
A SE ABON//Á mă ~éz intranz. A-şi face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner
aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-şi face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret şi periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s.n.; abonat s.m.
ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) face un abonament la o publicaţie etc. [< fr. abonner].
aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)
abona, abonez v.r. (deţ.) a se înscrie la rând la fumatul unei ţigări (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)