14 definiţii pentru abrogare :
ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga.
ABROGÁRE s. (JUR.) abrogaţie, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)
Abrogare ≠ validare
abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări
ABROGÁRE s.f. Acţiunea de a abroga; abrogaţie. [< abroga].
!abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri
ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.
ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)
A abroga ≠ a valida
abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. şi pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. şi pl. abróge
A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare
ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].
!abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă
abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)