14 definiţii pentru abstractizare :
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s.f. Operaţie a gândirii prin care se desprind şi se reţin unele dintre caracteristicile şi relaţiile esenţiale ale obiectului cercetării; abstracţie ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
ABSTRACTIZÁRE s. abstracţie. (Proces de ~.)
Abstractizare ≠ concretizare
abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări
ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acţiunea de a abstractiza şi rezultatul ei. ♦ Operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esenţiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesenţiale. [< abstractiza].
!abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri
abstractizáre s. f. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie. (< abstractiza)
ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.
A abstractiza ≠ a concretiza
abstractizá vb. (sil. mf. abs-), ind. prez. 1 sg. abstractizéz, 3 sg. şi pl. abstractizeáză
A ABSTRACTIZ//Á ~éz 1. tranz. A analiza printr-o abstracţie. 2. intranz. A trece de la concret la abstract. [Sil. abs-trac-] /abstract + suf. ~iza
ABSTRACTIZÁ vb. I. intr. A desprinde însuşirile esenţiale, comune unui grup de obiecte sau de fenomene în vederea formării noţiunilor sau a categoriilor de gândire, a descoperirii legilor existenţei şi a dezvoltării fenomenelor. [P. i. -zez. / < abstract + -iza].
!abstractizá (a~) vb., ind. prez. 3 abstractizeáză
abstractizá vb. tr., intr. a efectua o abstractizare. (< abstract + -iza)