12 definiţii pentru abundenta :



ABUNDÉNT, -Ă, abundenţi, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.

ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)

abundént adj. m., pl. abundénţi; f. sg. abundéntă, pl. abundénte

ABUNDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; care abundă; bogat; îmbelşugat. /<fr. abondant, lat. abundans, ~ntis

abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)

ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.

Abundenţă ≠ mizerie, sărăcie

abundénţă s. f., g.-d. art. abundénţei

ABUNDÉNŢ//Ă f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; bogăţie. Din ~. [G.-D. abundenţei] /<lat. abundentia, fr. abondance

ABUNDÉNŢĂ s.f. Belşug, bogăţie. ♦ Din abundenţă = din belşug; mult. [Var. abundanţă s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)


Powered by Rimeaza.org