10 definiţii pentru aburit :



ABURÍT, -Ă, aburiţi, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la faţă; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

aburit, -ă aburiţi, -te adj. 1. aprins la faţă roşu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraierit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

ABURÍ vb. a asuda. (Pereţii se ~.)

aburí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. abureáscă

A ABUR//Í ~ésc 1. tranz. A face să se aburească. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Câmpia ~eşte. 2) rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din abur

A SE ABUR//Í mă ~ésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi uşor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din abur

aburi, aburesc v.t. a minţi, a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.


Powered by Rimeaza.org