9 definiţii pentru accidentare :
ACCIDENTÁRE, accidentări, s.f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.
accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
ACCIDENTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. şi pl. accidenteáză
A ACCIDENT//Á ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
A SE ACCIDENT//Á mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)