14 definiţii pentru aceasta :



ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)

acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéşti; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. şi f. acéstor

ACÉST aceástă (acéşti, acéste) adj. dem. 1) (se foloseşte pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista

acést, adj. şi pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. ţista, istr. ţăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. aceşti (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus şi ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Puşcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestaşi, adj. şi pron. (acesta însuşi), cu -şi, cf. acelaşi; acestălalt , adj. şi pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.

ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor ; (când are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acésta, aceásta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

ACÉSTA, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ Loc. adv. Pentru aceasta = din această cauză, de aceea. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta = în plus. Cu toate acestea = totuşi. 2. Adj. dem. (postpus) (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Dealul acesta. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg.: acestuia, acesteia, gen.-dat. pl.: acestora] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

ACÉSTA pron. (pop.) ăsta, (înv. şi reg.) cesta, (reg.) aiesta, ista. (~ ce face?)

acésta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. acéstuia, pl. acéştia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea (sil. -tea), g.-d. m. şi f. acéstora

ACÉSTA aceásta (acéştia, acéstea) dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta?Cu toate acestea totuşi. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta în plus. /<lat. ecceistu, ecce-ista

ACÉSTA1, ACEÁSTA, adj. dem. v. acest.

ACÉSTA2, ACEÁSTA, aceştia, acestea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ♢ (Cu formă feminină şi sens neutru) Loc. adv. După aceasta = apoi. (În) afară de (sau pe lângă) aceasta = în plus. Cu toate acestea = totuşi. [Gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.

!acésta pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. acéstuia, pl. acéştia (-tia); f. aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea; g.-d. pl. m. şi f. acéstora

dintr-acésta prep. + pr.


Powered by Rimeaza.org