7 definiţii pentru aclama :
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaţiona. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ vb. a ovaţiona.
A aclama ≠ a huidui, a declanşa, a şuiera
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. şi pl. aclámă
A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamaţii; a susţine prin strigăte de aprobare; a ovaţiona. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamare
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaţiona. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona. (< fr. acclamer, lat. acclamare)