13 definiţii pentru aclamatii :



ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaţiona. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.

ACLAMÁ vb. a ovaţiona.

A aclama ≠ a huidui, a declanşa, a şuiera

aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. şi pl. aclámă

A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamaţii; a susţine prin strigăte de aprobare; a ovaţiona. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamare

ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaţiona. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].

ACLAMÁŢIE, aclamaţii, s.f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului faţă de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovaţie, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio.

Aclamaţie ≠ huiduială

aclamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. aclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aclamáţiei; pl. aclamáţii, art. aclamáţiile (sil. -ţi-i-)

ACLAMÁŢI//E ~i f. Manifestare publică entuziastă a admiraţiei însoţită de strigăte de aprobare; ovaţie. [G.-D. aclamaţiei; Sil. a-cla-ma-ţi-e] /<fr. acclamation, lat. acclamatio, ~onis

ACLAMÁŢIE s.f. Exclamaţie de aprobare entuziastă faţă de cineva sau de ceva; ovaţie. [Gen. -iei. Var. aclamaţiune s.f. / cf. fr. acclamation, it. acclamazione, lat. acclamatio].

ACLAMÁŢIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii. (< fr. acclamation, lat. acclamatio)

ACLAMÁŢII s. pl. osanale (pl.), ovaţii (pl.), urale (pl.), (rar) vivat.


Powered by Rimeaza.org