7 definiţii pentru acolada :



ACOLÁDĂ, acolade, s.f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele. 2. Îmbrăţişare sau lovitură uşoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

ACOLÁDĂ s. (rar.) arc. (O ~ care uneşte mai multe portative muzicale.)

acoládă s. f., g.-d. art. acoládei; pl. acoláde

ACOLÁD//Ă ~e f. Semn grafic în formă de arc, care uneşte într-un grup mai multe cuvinte, formule, cifre. /<fr. accolade

ACOLÁDĂ s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrăţişare şi o lovitură uşoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. 2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic şi arhitecturii de la începutul Renaşterii. 3. Semn grafic care serveşte la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gât].

ACOLÁDĂ s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei. ♢ (fig.) îmbrăţişare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc. 3. formă de boltă ca o paranteză culcată. (< fr. accolade)

acoladă, acolade s.f. (er.) poziţie în timpul actului sexual în care partenerii sunt aşezaţi unul în prelungirea celuilalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)


Powered by Rimeaza.org