9 definiţii pentru acontare :
ACONTÁRE, acontări, s.f. Acţiunea de a aconta şi rezultatul ei; acont. – V. aconta.
acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări
ACONTÁRE s.f. Acţiunea de a aconta. [< aconta].
ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.
ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)
acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg şi pl. aconteáză
A ACONT//Á ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont
ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].
ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)