13 definiţii pentru acoperire :
ACOPERÍRE, acoperiri, s.f. Acţiunea de a (se) acoperi şi rezultatul ei. 1. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operaţie de aplicare a unui strat protector pe un obiect depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecţie care asigură anumite acţiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acţiune săvârşită conform unor indicaţii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face faţă unor obligaţii, unei plăţi, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eşalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ♢ Acoperire în aur = stoc de aur şi de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.
ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (~ unei uşi cu o perdea.)
Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire
acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri
ACOPERÍR//E ~i f. 1) v. A ACOPERI şi A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligaţii băneşti; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operaţie. /v. a acoperi
ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o fiinţă ceva care le ascunde sau le protejează. ♢ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârşi fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiş unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafaţa unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ♦ Refl. A se pune la adăpost prin măsuri şi acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuşi. 7. Refl. şi tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face faţă cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franţuzism) A străbate o distanţă. ♢ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire.
ACOPERÍ vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ uşa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.
ACOPERÍ vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.
A (se) acoperi ≠ a (se) descoperi, a (se) dezveli
A acoperi ≠ a destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga
acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópăr, 3 sg. şi pl. acóperă, imperf. 3 sg. acopereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acópere
A ACOPERÍ acópăr tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A înzestra cu un înveliş exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depăşind în intensitate; a astupa. 5) (datorii băneşti, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanţe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ♢ ~ terenul a fi în permanenţă activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire
A SE ACOPERÍ se acóperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de ruşine. /<lat. acco[o]perire