9 definiţii pentru acorda :



ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvenţa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvenţa altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeaşi înălţime. – Din fr. accorder.

ACORDÁ vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puţină atenţie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna.

A acorda ≠ a dezacorda, a discorda,

acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. şi pl. acórdă

acordá (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acordéz, 3 sg. şi pl. acordeáză

A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziţie (prin acord); a oferi. 2) (părţi de propoziţie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder

A ACORD//Á2 ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvenţa. /<fr. accorder

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoinţă, cu atenţie); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziţii un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce priveşte genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].

ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)


Powered by Rimeaza.org