22 definiţii pentru acri :
ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oţeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.
ACRÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acreáscă
A ACR//Í ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru
A SE ACR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietăţile pozitive sub influenţa agenţilor exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru
ÁCRU1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentă; (despre gust) ca al oţetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.
Acru ≠ dulce
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre
ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii
ÁCR//U1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanţe) Care are gustul caracteristic oţetului, borşului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) şi adverbial fig. (despre persoane) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus
ÁCR//U2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oţet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Puşcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrişor); acrime, s.f. (acreală); acriş, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrişor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).
ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].
*ácru3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul
ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)
ápă ácră s. f. + adj.
PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.
piátră-ácră s. f. (sil. -tră)
Powered by Rimeaza.org