8 definiţii pentru adiacent :



ADIACÉNT, -Ă, adiacenţi, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

ADIACÉNT adj. contiguu.

ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.

adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénţi; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte

ADIACÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noţiuni ~te.Unghiuri ~te unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ♢ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună şi acelaşi vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].

!adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénţi; f. adiacéntă, pl.adiacénte

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. o (mat.) unghiuri ĕ = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)


Powered by Rimeaza.org