8 definiţii pentru adjutant :



ADJUTÁNT, adjutanţi, s.m. 1. Ofiţer ataşat unui comandant sau unui şef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuţii similare unui secretar; ofiţer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Ieşit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului; persoană având acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiţer; persoană având acest grad. – Din fr. adjudant.

ADJUTÁNT s. (MIL.) plutonier adjutant.

adjutánt s. m., pl. adjutánţi

ADJUTÁN//T ~ţi m. Ofiţer de pe lângă un comandant militar, însărcinat cu transmiterea ordinelor şi conducerea lucrărilor de birou. /<fr. adjudant

adjútant (adjutánţi), s.m. Aghiotant. < Fr. adjutant (din sp. ayudante). Sub influenţă germ. s-a pronunţat uneori adiutant. În sec. XIX a fost curentă var. aghiotant, care reprezintă pronunţarea rusească. A intrat în limbă la sfîrşitul sec. XVII (cu forma aiudant).

ADJUTÁNT s.m. Ofiţer de pe lângă comandantul unei unităţi militare însărcinat cu transmiterea ordinelor şi conducerea lucrărilor de birou; ofiţer dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ Gradul cel mai înalt de subofiţer; militar având acest grad. ♦ Aghiotant. [< fr. adjutant, cf. lat. adiutans].

ADJUTÁNT s. m. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer. (< germ. Adjutant)

plutoniér adjutánt s. m. + adj. (sil. -ni-er)


Powered by Rimeaza.org