14 definiţii pentru afara :



AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu conditia ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti şi... ♢ Expr. A da afară = a scoate (cu forţa) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobişnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecţie) Ieşi! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.

AFÁRĂ interj. ieşi!, marş!, pleacă!

Afară ≠ înăuntru

afáră adv.

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spaţiu închis; dincolo de anumite limite; în exterior. ♢ ~ de cu excepţia. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste măsură; neobişnuit de... /<lat. ad foras

afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spaţiu închis, în exterior. 2. Cu excepţia, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Puşcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v .it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiţionat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de.

afară adv. 1. (deţ.) în lumea liberă, libertate 2. în străinătate 3. (în perioada comunistă) în Occident, dincolo de Cortina de Fier 4. (în sport – d. un joc) (disputat) în deplasare, pe terenul echipei adverse (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

din afáră loc. prep.

din afáră (din exterior) prep. adv. (partea din afară)

din cále-afáră loc. adv. (tempo rapid)

din cále afáră loc. adv. (tempo lent)

în afáră de loc. prep.

pe-afáră prep. + adv. (tempo rapid)

pe afáră prep. + adv. (tempo lent)


Powered by Rimeaza.org