20 definiţii pentru ajungea :



a ajunge caftan expr. (intl.) a se îmbogăţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge la export expr. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrenţui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situaţie disperată. ♦ Intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă. ♢ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. ♢ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre preţuri; p.ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înţelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. şi tranz. A fi în situaţia de a... 3. Intranz. A deveni. ♢ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. ♦ Intranz. şi refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. ♢ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”.

AJÚNGE interj. atât!, basta!, destul!, gata!, isprăveşte!, încetează, punct!, sfârşeşte!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt, (fam. şi peior.) ho!

AJÚNGE vb. 1. a sosi, a veni, (livr.) a accede, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. v. sosi. 3. a apuca, a prinde. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 4. a prinde, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, vă ~ din urmă.) 5. v. întinde. 6. a da, a ieşi. (Drumul ~ în sat.) 7. a-i veni, ( (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 8. a răzbate, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ până la el.) 9. v. surprinde. 10. a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ~ iepurele.) 11. a deveni, (livr.) a accede, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ domn, vornic.) 12. v. veni. 13. a deveni, a ieşi. (A ~ doctor.) 14. a(-şi) atinge, a(-şi) îndeplini, a(-şi) înfăptui, a(-şi) realiza. (Şi-a ~ scopul.) 15. a parveni, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întâmplate.) 16. v. egala. 17. a intra, a încăpea. (Bunurile au ~ pe mâna lui.) 18. a ţine. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 19. v. îmbogăţi. 20. v. răzbi.

AJÚNGE vb. v. conveni, înţelege, învoi.

ajúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns

A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a sosi; a veni. ~ la serviciu. ~ la gară. ♢ A-i ~ cuiva cuţitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ~ departe a obţine multe succese în viaţă. ~ la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăţi. 2) A atinge o limită în timp. ~ până la iarnă. ~ la bătrâneţe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ~ actor. 7) depr. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ♢ ~ de râsul lumii a se face de batjocură. ~ de pomină a-şi face reputaţie proastă. ~ la sapă de lemn a sărăci complet. ~ pe drumuri a) a pierde orice sursă de existenţă; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ~ pe mâinile cuiva a ajunge la discreţia cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziţia la formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la concluzia a conchide. ~ la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinţe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau fiinţe situate sus departe) A reuşi să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la acelaşi nivel; a egala. 4) A traduce în viaţă; a transforma în fapt. A-şi ~ scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzaţii, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ♢ A-l ~ mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere

A SE AJÚNGE mă ajúng intranz. (despre fiinţe, obiecte în mişcare) A trece concomitent prin acelaşi loc, continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni. /<lat. adjungere

ajúnge (ajúng, ajúns), vb. – 1. (Refl.) A coincide, a avea aceleaşi păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spaţial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (Refl.) A se mulţumi cu ceva, a se descurca. – 9. (Refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). Lat. adiūngĕre (Puşcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, ([adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogăţit, bogat); ajuns, s.n. (ajungere; suficienţă); neajuns, s.n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).

ajunge, ajung v.r. a accede la o poziţie socială superioară originii, a parveni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

de-ajúns loc. adv. (tempo rapid)

de ajúns loc. adv. (tempo lent)


Powered by Rimeaza.org