9 definiţii pentru albastrea :



ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv a lui albastru. 2. S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.

albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. şi refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineţi. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineţi, (Transilv.) a mierii, (Mold. şi Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. albăstreáscă

A ALBĂSTR//Í ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

A SE ALBĂSTR//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineţi. /Din albastru


Powered by Rimeaza.org