15 definiţii pentru album :



ALBÚM, albume, s.n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schiţează desene. 2. Colecţie de fotografii, de ilustraţii, de schiţe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. şi: albumuri] – Din fr., lat. album.

albúm s. n., pl. albúme

ALBÚM ~e n. Caiet cartonat în care se păstrează fotografii, timbre sau se scriu versuri, citate. /<fr., lat. album

ALBÚM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].

ALBÚM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc. ♢ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc. 3. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc. (< fr., lat. album)

album, albume s.n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

LÓBODĂ, (rar) lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ♢ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-şi importanţă). – Din sl. loboda.

LÓBODĂ s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) ştir. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.

LÓBODĂ s. v. spanac-porcesc, spanac-sălbatic.

lóbodă s. f., g.-d. art. lóbodei; pl. lóbode

LÓBOD//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee care creşte pe marginea drumurilor şi în semănături. ♢ A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin ~ a umbla îngâmfat şi fără griji, crezându-se persoană importantă. 2) Plantă erbacee cu frunze de culoare galbenă sau roşie, comestibile. /<sl. loboda

URZÍCĂ, urzici, s.f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri urticanţi, folosite în industria textilă, în medicină şi în alimentaţie (Urtica); plantă din acest gen. ♢ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roşii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Ţesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecţionează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).

URZÍCĂ s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieşea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) ţigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâţei, urzică albă, urzică creaţă.

urzícă s. f., g.-d. art. urzícii; pl. urzíci

URZÍ//CĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dinţate, acoperite (ca şi tulpina) de peri urticanţi, folosită în industria textilă, în medicină şi ca aliment. ♢ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanţi şi cu flori albe sau roşii-purpurii. 2) Ţesătură pentru saci, confecţionată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica


Powered by Rimeaza.org