12 definiţii pentru amarau :



AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcaţie cu un cablu de ţărm sau de altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcaţie astfel încât acesta să nu se deplaseze din pricina balansului ambarcaţiei. – Din fr. amarrer.

amará vb., ind. prez. 1 sg. amaréz, 3 sg. şi pl. amareáză

A AMAR//Á ~éz tranz. 1) (nave) A lega de ţărm sau de o altă navă. 2) (obiecte aflate pe o navă) A fixa, pentru a împiedica deplasarea în timpul navigaţiei. /<fr. amarrer

AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcaţie pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanţ].

AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalaţiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer)

AMĂRẤU, -ẤIE adj. v. amăriu.

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl şi tranz. A căpăta sau face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.

AMĂRÎ vb. v. mâhni.

amărî vb., ind. prez. 1sg. şi 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amăráscă

A AMĂR//Î́ ~ăsc tranz. A face să se amărască. /<lat. amarire

A SE AMĂR//Î mă ~ăsc intranz. 1) A deveni (mai) amar. 2) fig. A deveni amărât; a se întrista; a se scârbi. /< lat. amarire

IARBĂ-AMÁRĂ s. v. granat, schinel, spilcuţă.


Powered by Rimeaza.org