4 definiţii pentru ameteala :
AMEŢEÁLĂ, ameţeli, s.f. Stare în care omul îşi pierde simţul echilibrului. – Ameţi + suf. -eală.
AMEŢEÁLĂ s. 1. (MED.) vertij, vârtej, (înv.) scutură (A simţit o ~.) 2. v. buimăceală.
ameţeálă s. f., g.-d. art. ameţélii; pl. ameţéli
AMEŢ//EÁLĂ ~éli f. Stare patologică caracterizată prin pierderea echilibrului. A avea ~eli. [G.-D. ameţelii] /a ameţi + suf. ~eală