10 definiţii pentru anima :
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viaţă; a (se) însufleţi. [Prez. ind. şi: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
ANIMÁ vb. v. însufleţi.
animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. şi pl. anímă
A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleţi; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleţi; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
animá (méz, – át), vb. – A însufleţi, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animaţi(u)ne, s.f.; animator, adj.; animozitate, s.f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.
ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viaţă, a (se) însufleţi, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].
ANIMÁ vb. tr., refl. a da viaţă, a (se) însufleţi, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)
CON ÁNIMA loc.adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu însufleţire. [< it. con anima].
CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însufleţire; animat. (<it. con anima)