9 definiţii pentru arnici :



ARNÍCI s.n. Bumbac răsucit într-un singur fir şi vopsit în diferite culori, întrebuinţat la cusutul înfloriturilor pe cămăşi, pe ştergare etc. – Cf. scr. j a r e n i c a.

arníci s. n., (soiuri) pl. arníciuri

ÁRNICI n. Aţă de bumbac răsucită, vopsită în diferite culori şi folosită la brodat. /cf. sb. jarenica

arnicí (arníciuri), s.n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urşinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaştem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) şi mag. arninci (Candrea, Elemente, 406).

ARNÍCĂ s.f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii şi fructe achene negricioase (Arnica montana] – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.

ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, ţâţa-oii, (prin Transilv.) roit.

árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici

ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii şi cu fructe negricioase achene, cu întrebuinţări medicinale. /

árnícă (-ci), s.f. – Plantă (Arnica montana). Nume ştiinţific, răspîndit de farmacişti. Sec. XIX.


Powered by Rimeaza.org