19 definiţii pentru asta :



ástă dátă loc. adv.

ástă-iárnă adv.

ástă-noápte adv. (în tempo rapid: as-noapte)

ástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară)

ASTĂ-SEÁRĂ adv. deseară, (înv. şi reg.) astară. (Să vii ~ pe la noi.)

ástă-seáră adv.

ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)

ástă-váră adv. (în tempo rapid: as-vară)

ĂST, ÁSTĂ, ăşti, aste, adj.dem. (antepus) (Pop. şi fam.) Acest, această. ♢ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei şi ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor]. – Lat. istum, ista.

ĂST adj. v. acest.

ăst adj. m. (antepus), g.-d. ăstui, pl. ăşti; f. sg. ástă, g.-d. ástei/ăstei, pl. áste, g.-d. m. şi f. ăstor

ăst adj. şi pron. dem. – Acesta. – Asta, (treaba) asta, lucrul ăsta. – Cu asta, astfel. – Cu toate astea, totuşi. – De asta, pentru aceasta, din pricina aceasta. – Una ca asta, aşa ceva. – Asta-i (acum), tot ce mai lipsea. – Asta-i bună, de necrezuit. – Ce-i asta?, ce înseamnă aşa ceva?. – Asta e, aşa stau lucrurile. – Asta ceea, (Mold.), cine ar zice (formulă care indică şovăială sau rezervă). Lat. *istus, formă vulg. de la iste, f. ista (Puşcariu 147; Candrea-Dens., 102; REW 4553; DAR); cf. v. it. esto (păstrat în compuneri: stasera, stamane; sicil. isti), prov. est, v. fr. ist, sp., port. este. Coincide în folosire cu acest, cu o nuanţă mai retorică în acesta din urmă, mai familiară în ăst; întrebuinţarea sa este cu desăvârşire paralelă cu cea a dublei forme acel şi ăl. Decl. adj. (forma literară) m. ăst (Mold, ast, est, ist), gen. ăstui (astui, istui), pl. ăşti (aşti, işti); gen. ăstor (astor, istor). F. astă, (Mold., eastă, iastă), gen. astei (eştii), pl. aste (este), gen. astor, (estor). În folosirea pron., i se adaugă -a (cf. acel) ca şi în functia de adj. postpus; dar var. moldoveneşti fac abstracţie de obicei de această schemă. Comp. astădată, adv. (de această dată); astă-iarnă, adv. (iarna trecută); astălalt, (var. ăstălalt, ăstalalt), adj. şi pron. dem. (celălalt, cel de acolo); ăstan, adv. (Trans., anul acesta); astă-noapte, adv. (noaptea trecută); astă-seară, adv. (în seara asta); astă-toamnă, adv. (toamna trecută); astă-vară, adv. (vara trecută); astăzi, adv. (în ziua de faţă, azi); astfel, adv. (în acest fel, aşa); estimp, adv. (anul acesta).

!ăst (pop.) adj. pr. antepus m. (ăst om), g.-d. ắstui, pl. ắşti; f. ástă, g.-d. ắstei, pl. áste, g.-d. pl. m. şi f. ắstor

ẮSTA, ÁSTA, ăştia, astea, pron. dem., adj.dem. (postpus) (Pop. şi fam.) Acesta, aceasta. ♢ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ♢ Loc. adv. Cu toate astea = totuşi. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia şi asteia; gen.-dat. pl.: ăstora]. – Lat. istum, ista.

ĂSTA pron. v. acesta.

ăsta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăstuia pl. ăştia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. ásta, g.-d. ásteia/ăsteia, pl. ástea, g.-d. m. şi f. ăstora

!ắsta (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăsta), g.-d. ắstuia, p. ắştia (-tia); f. ásta (şi n.: asta înseamnă că e bine), g.-d. ắsteia, pl. ástea, g.-d. pl. m. şi f. ắstora

de-ástă dátă loc. adv. (tempo rapid)

de ástă dátă loc. adv. (tempo lent)


Powered by Rimeaza.org