4 definiţii pentru atine :



AŢÍNE, aţín, vb. III. 1. Refl. şi tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ţine după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: aţineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

aţíne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţín, 1 pl. aţínem, imperf. 3 sg. aţineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţínă; ger. aţinând; part. aţinút

A AŢÍNE aţín tranz. (persoane) A opri pentru scurt timp cu un scop premeditat. /<lat. attenere

A SE AŢÍNE mă aţín intranz. 1) A sta în cale. 2) A merge mereu în imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se ţine. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ♢ Aţine-te! păzeşte-te! /<lat. attenere


Powered by Rimeaza.org