15 definiţii pentru bacanii :



BĂCÁN1 s.n. 1. Lemn de culoare roşiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roşu, obţinut prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.

BĂCÁN2, băcani, s.m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s.m.] – Din tc. bakkal.

băcán (negustor) s. m., pl. băcáni

băcán (vopsea) s. n.

BĂCÁN1 ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roşiatic din care se extrage un colorant roşu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roşie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam

BĂCÁN2 ~i m. 1) Proprietar al une băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

băcán (băcáni), s.m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Şeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde şi ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. şi în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, ţăran, gardian, sătean. Der. bacalbaşe, s.m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s.f. (băcăniţă); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s.f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s.f. (adunare de băcani); băcăniţă, s.f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepţia primului, care imită tc. bakkal baş.

băcán (-nuri), s.n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Şeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin şi ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obţinut de băcan la vopsirea ouălor de Paşti. Der. băcăni, vb. (a vopsi roşu-aprins).

BĂCĂNÍ, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan1 (2). – Din băcan1.

băcăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băcănésc, imperf. 3 sg. băcăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băcăneáscă

BĂCĂNÍE, băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupaţia băcanului2. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. -ie.

BĂCĂNÍE s. (înv.) spiţerie.

băcăníe s. f., art. băcănía; g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

BĂCĂNÍ//E ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupaţia băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantităţi mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

BĂCĂNÍI s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.


Powered by Rimeaza.org