9 definiţii pentru balaci :



BALÂC s. v. calcan.

balâc (calcan) s. m.

balấc1 (peşte) (reg.) s. m., pl. balấci

balîc (balấci), s.m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s.n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiş, s.n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik dişi „dinte de peşte” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieşit din uz.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) ştiobâlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tâlbâcâi. (Se ~ toată ziua la râu.)

bălăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăceáscă

A SE BĂLĂC//Í mă ~ésc intranz. A face mişcări (cu mâinile şi cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulg. balakam

bălăcí (-césc, -ít), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac şi DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus că var. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi şi uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaşte sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s.f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s.f. (bălăceală).


Powered by Rimeaza.org