6 definiţii pentru bandula :



BANDÚLĂ, bandule, s.f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subţiri, care se aruncă pe ţărm spre a se lega de ea şi a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.

bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule

BANDÚL//Ă ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe ţărm pentru a lega şi a trage parâmele de acostare. /<it. bandola

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea şi la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].

BANDÚLĂ s. f. frânghie subţire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea şi la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)

pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)


Powered by Rimeaza.org