13 definiţii pentru barbieri :
BĂRBIÉR, bărbieri, s.m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.
BĂRBIÉR s. v. frizer.
bărbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbiéri
BĂRBIÉR ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns şi ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris
bărbiér (bărbiéri), s.m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s.f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minţi, a scorni braşoave); bărbierie, s.f. (frizerie; în arg., braşoavă, minciună).
BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].
BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minţi. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.
BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minţi.
bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bărbiereáscă
A BĂRBIER//Í ~ésc tranz. 1) (părul, mustăţile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o maşină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
A SE BĂRBIER//Í mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
Powered by Rimeaza.org