11 definiţii pentru baricada :



BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieşire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadá vb., ind. prez. 1 sg. baricadéz, 3 sg. şi pl. baricadeáză

A BARICAD//Á ~éz tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader

A SE BARICAD//Á mă ~éz intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader

BARICADÁ vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].

BARICADÁ vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ♢ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)

BARICÁDĂ, baricade, s.f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulaţiei sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ♢ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

BARICÁD//Ă ~e f. Întăritură improvizată prin îngrămădire de materiale şi obiecte diverse, pentru a se pune la adăpost în timpul luptelor de stradă, al unei insurecţii etc. ♢ A fi de cealaltă parte a ~ei a fi în tabăra opusă. A muri pe ~ a muri, luptând până la capăt pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade

BARICÁDĂ s.f. Întăritură făcută din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacaţi de loviturile atacatorilor în timpul unor lupte de stradă, într-o revoluţie etc. ♢ A muri pe baricadă = a lupta consecvent, până la capăt, pentru o idee. [< fr. barricade, cf. it. barricata].

BARICÁDĂ s. f. 1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacaţi de loviturile atacatorilor. 2. (fig.) piedică, obstacol. (< fr. barricade)


Powered by Rimeaza.org