9 definiţii pentru bau :



BAU interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee.

bau interj.

báu interj. – Se foloseşte cu intenţia de a surprinde sau a speria. Este creaţie expresivă, care se foloseşte atît în forma simplă, cît şi repetată, baubau; cf. ngr. μπάμπουλα, calabr., sicil. babbau, germ. Wauwau. În limbajul copiilor de la oraş se folosesc mai cu seamă: bau, interj.; bau, s.m. (lupul, sperietoarea) şi baubau, s.m. (speriatoarea, măgăoaia), acesta din urmă poate datorită influenţei numeroaselor dădace de origine germană. Forma reduplicată s-a redus uneori la babau(ă), s.m. şi f. În nordul Trans. se foloseşte a băuna, vb. (a urla), care pare a depinde de aceeaşi sursă expresivă. Totuşi, Puşcariu, ZRPh., XXXIII, 232 (urmat de REW 1001 şi DAR) îl derivă din lat. *baubŭlare, şi acesta din baubāri (cf. sard. baulái „a lătra”); dar ipoteza pare inutilă, şi fonetismul prezintă dificultăţi. După Pascu, Beiträge 8, a băuna ar fi produsul unei contaminări a lat. baulare cu verbe de tipul mieuna, scheuna.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiţi un lichid. ♢ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ♢ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (şi pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ♢ Expr. A-şi bea şi cămaşa = a cheltui totul pe băutură. A-şi bea (şi) minţile= a bea până la inconştienţă sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

BEA vb. 1. a trage, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E beţiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)

BEA vb. v. fuma, sorbi, suge.

bea vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. şi pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; ger. bând; part. băút

A BEÁ beáu 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghiţind (pentru a-şi potoli setea). ♢ ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferinţă până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. ♢ A-şi ~ şi minţile a bea până la inconştienţă. 3) pop. : ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beţiei. /<lat. bibere

beá (beáu, băút), vb. – 1. A înghiţi un lichid. – 2. A cheltui băutură, a-şi prăpădi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Puşcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81). Conjug. sa se caracterizează în Mold. prin tendinţa de a suprima în toate formele diftongul ea: beaubeu, să beusă bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. şi băutură, beat. Der. băut, adj. (beat); băutor, adj. (beţiv), pe care REW şi Pascu, Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor.


Powered by Rimeaza.org