19 definiţii pentru beci :



BECI, beciuri, s.n. 1. Pivniţă. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

BECI s. v. pivniţă.

BECI s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.

beci s. n., pl. béciuri

BECI ~uri n. 1) Construcţie subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniţă. 2) Închisoare în subsolul unei clădiri. /Orig. nec.

béci (béciuri), s.m. – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. biče „taur tînăr”, sb. bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deşi curioasă, este aceeaşi ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată şi „taur” şi „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tînără” şi legat de it. becco. Puşcariu 198 de asemenea îl lega de it., dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea *bechi; însuşi autorul şi-a abandonat ipoteza în DAR; cf. REW 9270 şi 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la sl. belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puţin verosimilă. Cf. bic.

béci (béciuri), s.n. – Subsol, pivniţă. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Puşcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat şi în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Şeineanu, II, 42). Der. becer, s.m. (şef peste bucătăriile domneşti, dregător al curţii care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcţia stolnicului); becerie, s.f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuinţarea dată în mod tradiţional pivniţelor drept cămară. Totuşi, DAR dă originea sa ca necunoscută, şi se gîndeşte numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greşit afirmă DAR şi Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”.

BEC1, becuri, s.n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. Lampă electrică. ♢ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situaţie fără ieşire; a i se înfunda, a o păţi. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care ţâşneşte un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC2, beci, s.m. (Sport, rar) Fundaş la jocul de fotbal. – Din engl. back.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

BEC s. v. apărător, fundaş, stoper.

bec (sport) s. m., pl. beci

bec (electr.) s. n., pl. bécuri

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu şi dintr-un astfel de balon. ♢ ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil şi oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec

bec (-curi), s.n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.

BEC s.m. Jucător fundaş la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].

BEC s.n. 1. Balonaş de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează când este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].

BEC1 s. n. 1. balonaş de sticlă cu un soclu şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe faţadă. (< fr. bec)

BEC2 s. m. jucător fundaş de fotbal. (< engl. back)


Powered by Rimeaza.org