8 definiţii pentru bente :



BÉNTE s. pl. v. cătuşe, fiare.

bénte (cătuşe, obezi) s. f. pl.

BÁNTĂ, benţi, s.f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâşie de pânză cusută pe marginea gulerului şi a mânecilor cămăşii. 2. (Înv.; la pl.) Cătuşe, obezi. [Pl. şi: bente] – Din rus. bant(a).

BÁNTĂ s. 1. v. bandă. 2. bată.

bántă s. f., g.-d. art. bénţii; pl. benţi/bénte

BÁNTĂ benţi f. 1) v. BANDĂ2. 2) (în portul popular) Fâşie de pânză, cusută pe marginea gulerului şi a mânecii cămăşii. [Pl. şi bente] /<rus. bant[a]

bántă (bénţi), s.f. – Laţ, fîşie, bridă, lanţ. Dim. bendiţă, bentiţă, s.f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuţă), în loc de o bandă de hîrtie.

BÁNTĂ s.f. v. bandă2.


Powered by Rimeaza.org