Rimează.org : Definiţii pentru berc

8 definiţii pentru berc :

BERC¹, bercuri, s.n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără ţugui, teşit. – Et. nec.

BERC s. v. dumbravă.

berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce

berc s. n., pl. bércuri

BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără ţugui; turtit; teşit. /Orig. nec.

berc (-eárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaştem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creaţă”, ceh. birka „oaie obişnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s.f. (oaie cu lînă creaţă şi scurtă); bîrcă, s.f. (oaie cu lînă creaţă); bîrcaci, s.m. (cioban).

berc (-curi), s.n. – Hăţis, desiş, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde şi sb., cr. berak.