17 definiţii pentru boala :



BOALA-COPÍILOR s. v. epilepsie.

BOÁLĂ, boli, s.f. 1. (La om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug. ♢ Boala somnului = boală infecţioasă gravă transmisibilă prin înţepătura muştei ţeţe. Boala papagalilor = psitacoză. ♢ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ♢ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneşe, nărăvaşe. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ♢ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. şi: boale] – Din sl. bolĩ.

BOÁLĂ s. 1. (MED.) afecţiune, maladie, (rar) rău, suferinţă, (livr.) morb, (pop.) beteşug, patimă, vătămare, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeală, (înv.) lâncezime, lângejune, lângoare, morbiciune, pătimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, guşă exoftalmică; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoză malignă; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoză inghinală subacută; boala lui Pierre Marie şi Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoză fibrochistică; boala papagalilor = psitacoză; boala Rustiţki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalită letargică; boală mintală v. nebunie; boală venerică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carré = (pop.) jigăraie, jigodie, rapăn.

BOÁLĂ s. v. capriciu, chef, ciudă, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, gelozie, invidie, maimuţăreală, moft, naz, nărav, necaz, pasiune, patimă, pică, pizmă, poftă, pornire, prosteală, ranchiună, sclifoseală, toană, viciu.

Boală ≠ sănătate

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în expr. şi boále: a băga în boale)

BOÁL//Ă boli f. 1) Tulburare a stării normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afecţiune. ~ infecţioasă. ~ epidemică. ~ de piele. ♢ ~a copiilor (sau neagră) epilepsie. ~ de zahăr diabet. Boli profe-sionale boli care survin în urma exercitării unei profesii. ~ mintală psihoză. A băga pe cineva în ~e a) a băga groaza în cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supăra tare pe cineva. 2) fig. Obişnuinţă anormală, nedirijată de voinţă şi de raţiune; înclinaţie excesivă şi condamnabilă; viciu; patimă. [G.-D. bolii; Sil. boa-lă; Pl. şi boale (în expresii)] /<sl. boli

boálă (-óli), s.f. – 1. Maladie, afecţiune, beteşug. – 2. Calamitate, dezastru. – 3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se foloseşte cu privire la animale, şi uneori şi la oameni. Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich, Slaw. Elem., 15), cf. sb. bol(a) „boală”, rus. bolĭ „durere”. Cf. boli şi bolnav; bală.

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

BOALĂ-DE-ZÁHĂR s. v. diabet.

BOALĂ-LUMEÁSCĂ s. v. boală venerică.

BOALĂ-LÚNGĂ s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-MÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-REÁ s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.

BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

IARBĂ-DE-BOÁLE s. v. usturoiţă.


Powered by Rimeaza.org