4 definiţii pentru boblet :



BOBLÉŢ, -EÁŢĂ, bobleţi, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. b o b l e t i c.

BOBLÉŢ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bobléţ adj. m. (sil. -bleţ), pl. bobléţi; f. sg. bobleáţă, pl. bobléţe

bobléţ (bobleáţă), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puţin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluţie mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrşit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înşela”, şi atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau.


Powered by Rimeaza.org