13 definiţii pentru bruna :



BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oţel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

bruná vb., ind. prez. 1 sg. brunéz, 3 sg. şi pl. bruneáză

A BRUN//Á ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subţire de oxizi de culoare brună (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir

BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oţelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].

BRUNÁ vb. tr. a acoperi oţelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă şi părul negru; brunet, oacheş. – Din fr. brun.

BRUN adj. v. brunet.

Brun ≠ blond

brun adj. m., pl. bruni; f. sg. brúnă, pl. brúne

BRUN1 n. Culoare cafenie-închisă. /<fr. brun

BRUN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-închisă. 2) (despre persoane) Care are tenul şi părul întunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

BRUN, -Ă adj., s.n. Cafeniu-închis. // adj., s.m. şi f. (Om) cu părul negru, cu ten negricios; brunet, oacheş. [< it. bruno, fr. brun].

BRUN, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis. II. adj., s. m. f. (om) cu părul negru şi ten negricios; brunet, oacheş. (< fr. brun)


Powered by Rimeaza.org