6 definiţii pentru buc :
BUC1 subst. (Reg., în loc, adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.
BUC2, (2) buci, s.m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la meliţarea şi pieptănarea inului şi a cânepii. – Cf. alb. b y k.
buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci
buc (în expr.) s. n.
BU//C ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul seminţelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.
buc (búci), s.m. 1. Scamă, cîlţi. – 2. Coajă, cocoloş. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înţeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se foloseşte în Mold. şi Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).