3 definiţii pentru buciuc :
BUCIÚC, buciucuri, s.n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.
buciúc s. n., pl. buciúcuri
buciúc (buciúcuri), s.n. – Steag, drapel turcesc. – Var. bunciuc. Tc. bu(n)çuk (Şeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk.