4 definiţii pentru bungalou :
BUNGALÓU, bungalouri, s.n. Locuinţă din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande şi de vegetaţie. – Din engl. bungalow.
bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri
BUNGALÓU s.n. v. bungalov.
BUNGALÓU s. n. locuinţă din lemn şi împletituri de trestie, cu un singur etaj şi înconjurată de vegetaţie. ♢ casă mică din materiale uşoare, la ţară sau pe malul mării, în timpul vacanţelor. (< engl. bungalow)