11 definiţii pentru burau :



BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa, a ţârâi. – Din bură.

BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.

BURÁ vb. (MET.) a burniţa, a ţârcâi, a ţârâi, (înv. şi pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

burá (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. buréz, 3 sg. şi pl. bureáză

burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză

A BUR//Á1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt şi des; a burniţa; a cerne. /v. bură

A BUR//Á2 ~éz tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forţă (pentru a întări). /<fr. bourrer

burá2, buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta.

BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].

BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei maşini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

BURĂU s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.


Powered by Rimeaza.org