8 definiţii pentru burnita :
BURNIŢÁ, pers. 3 burniţează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniţă.
BURNIŢÁ vb. v. bura.
burniţá vb., ind. prez. 3 sg. burniţeáză
A BURNIŢ//Á pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniţă; a ploua mărunt şi des; a bura; a cerne. /Din burniţă
BÚRNIŢĂ, burniţe, s.f. Ploaie măruntă şi deasă, adesea însoţită de ceaţă; bură. – Din bură.
BÚRNIŢĂ s. (MET.) bură, burniţeală, ţârcâială, ţârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
búrniţă s. f., g.-d. art. búrniţei; pl. búrniţe
BÚRNIŢ//Ă ~e f. Ploaie măruntă şi deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură