16 definiţii pentru calici :



CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerşi. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. şi refl. (Înv. şi reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.

CALICÍ vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.

CALICÍ vb. v. cere, cerşi, milogi, ologi, schilodi.

calicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. caliceáscă

A CALIC//Í ~ésc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerşitul; a cerşi. /Din calic

A SE CALIC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni calic; a-şi pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-şi pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic

CALICI- elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerşeşte; cerşetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. şi reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

CALÍC s. v. cerşetor, milog.

CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.

Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg

calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce

CALÍ//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerşeşte; cerşetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika

calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerşetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulţimea de paralitici şi invalizi care luau parte la pelerinaje, şi care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerşetor); caliceşte, adv. (ca un calic); calicenie, s.f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerşi; a se zgîrci); calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariţie); calicime, s.f. (mulţime de cerşetori); calicos, adj. (zgîrcit).

călîci (-iuri), s.n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obişnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Şeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).


Powered by Rimeaza.org