36 definiţii pentru camp :



camp s.n. (reg.) cuarţ (amestecat cu elemente metalice).

BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariţă.

BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.

CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care foloseşte tunul şi obuzierul de calibru mic şi care poate fi întrebuinţată pe un teren fără accidente prea mari. ♢ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ♢ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-şi lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbeşte, fără a şti încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localităţi (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheaţă = masă întinsă şi neîntreruptă de gheaţă care acoperă o suprafaţă (în regiunile polare). 2. Loc. Spaţiu, porţiune de teren în limitele cărora se desfăşoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ♢ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva îşi desfăşoară activitatea; activitate, muncă, producţie. Câmp vizual = porţiune de spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spaţiu în care se pot exercita acţiuni de forţă asupra corpurilor. ♢ Câmp electric = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forţe de aceeaşi natură ca cele care se exercită între doi magneţi vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacţiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porţiune anatomică pe suprafaţa căreia are loc o intervenţie chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP s. v. ţară.

CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheaţă = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producţie. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noţional, câmp semantic; câmp noţional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.

câmp s. n., pl. câmpuri (şi câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)

CÂMP ~uri n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafaţa uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; şes. ♢ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeşte (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localităţi. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfăşoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observaţie. 5) Fondul unui tablou, a unei ţesături etc. 6) Spaţiu în care se exercită acţiuni de forţă asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. şi câmpi în expresii] /<lat. campus

CÂMP s. n. 1. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală. ♦ fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat. 4. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernuşcă, negruşcă.

CIMBRU-DE-CÂMP s. v. cimbrişor.

CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ştevie.

cîmp (-puri), s.n. – 1. Şes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activităţi proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfăşoară o acţiune sau în care se situează o acţiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porţiune, suprafaţă. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Puşcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se foloseşte aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (ţărănesc, campestru); cîmpeancă, s.f. (ţărancă); cîmpenesc, adj. (ţărănesc, rustic); cîmpeneşte, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s.f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliţă”.

COCOŞEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuţă, chimen-câinesc, iarba-cocoşului.

cocoşél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoşéi-de-câmp

CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiţă.

frág-de-câmp s. m.

garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.

GREIER DE CÂMP s. (reg.) scripcăraş.

iárba-câmpului s. f.

IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.

jále de câmp (bot.) s. f.

JALEŞ DE CÂMP s. v. salvie.

MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemţişor.

mólie-de-câmp s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-câmp (sil. -li-a)

MORCOV-DE-CÂMP s. v. ruşinea-fetei.

nemţişór de câmp s. m. + prep. + s. n.

pătrunjél-de-câmp s. m. (sil. -trun-)

RAPIŢĂ DE CÂMP s. v. muştar, nap sălbatic.

SALATĂ DE CÂMP s. v. grâuşor, sălăţea, untişor.

salátă-de-câmp s. f.

SĂFINDEI-DE-CÂMP s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.

şoárece de câmp s. m. + prep + s. n.

tămâíţă-de-câmp s. f.

TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârţâitoare, troscoţel.

ZAMBILĂ-DE-CÂMP s. v. toporaş, violetă, viorea.


Powered by Rimeaza.org