6 definiţii pentru caputare :
CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălţăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parţial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
CĂPUTÁ vb. a încăputa, (înv. şi reg.) a însura. (~ ciorapii, încălţămintea.)
căputá vb., ind. prez. 1 sg. căputéz, 3 sg. şi pl. căputeáză
A CĂPUT//Á ~éz tranz. (încălţăminte uzată) A înzestra cu căpute noi. /Din căpută
CĂPUTÁRE, căputări, s.f. (Rar) Acţiunea de a căputa. – V. căputa.
căputáre s. f., g.-d. art. căputării; pl. căputări